welcome


Personajele sunt fictive, iar intamplarile descrise nu au legatura cu realitatea..
Oare?


Wednesday, February 11, 2015

Sa impartim (4 ani si 1 luna)

Ne-am asezat la masa.
Suntem veseli, Tebi se joaca cu mancarea, il lasam, copilul este bolnavior, orice i se permite, iar el o stie!

Imediat dupa masa:
Tebi: Vreau prajitura!
Mami: Cred ca am pastrat un biscuit special pentru tine…Poftim!
Tebi (luand biscuitul, dar mimand nemultumirea): Nu vreau biscuit, vreau prajitura facuta de Mami…..

Zis si facut! Mami s-a apucat de facut prajitura….
A iesit ceva minunat, cu atat mai mult cu cat prajitura a fost turnata in 3 forme alese de Tebi: o masinuta, un trenulet, un ursulet.

A sosit momentul alegerii…
Dupa 6 minute de negocieri: Tebi a ales masinuta, a ales pentru Tati trenuletul, iar Mami a primit ursuletul.

A sosit momentul Sa impartim…
Tebi (autoritar): Eu vreau jumatate de la Tati, Eu vreau jumatate de la Mami….
Tati (nedumerit): Pai cum asa? Doar tu iei de la noi? Trebuie sa ne dai si noua de la tine…
Tebi (nonsalant): Pentru tine am un biscuit…
Tati (mirat de oferta): Bine, da-mi biscuitul…
Tebi (inainte de a ceda biscuitul): Nu vrei sa impartim?
Tati (neavand alta optiune decat Da): Bine, fie!
Tebi (dupa ce a rupt biscuitul in doua si a pastrat jumatatea mai mare pentru el): Poftim!
Tati (resemnat): Multumesc
Tebi (vizibil “suparat”): Nu imparti si cu Mami?
Tati (orice vine dupa resemnat…): Ba da…
Tebi: Jumatate pentru Mami…. J
Tati (rupand in doua jumatatea mica primita de la imparteala anterioara si cedand lui Mami “sfertul”): Poftim!
Mami (infulecand iute sfertul de biscuit, de frica unei noi “imparteli”): Multumesc!
Tebi (multumit de ceea ce a realizat): Cu placere Mami!
Tati (orice vine dupa ceea ce vine dupa resemnat): ….

RECAPITULARE (pentru cine a pierdut sirul…):
Se da: o masinuta, un trenulet, un ursulet, un biscuit
Se consuma (impartind la 3):
Tebi = o masinuta, o jumatate de trenulet, o jumatate de ursulet, trei patrimi de biscuit
Mami = o jumatate de ursulet, o patrime de biscuit
Tati = o jumatate de trenulet, o patrime de biscuit


THE END

Wednesday, February 4, 2015

In vizita (4 ani)

Am ajuns la Sarbatorit… L-am felicitat, l-am urat, l-am pupat, l-am tortuit….

Fiul Sarbatoritului era in “delegatie” la bunici asa ca, desi putin suparat ca nu are cu cine “sa se intretina”, Tebi a avut o camera intreaga plina cu jucarii, cu care sa se joace in voie, nederanjat de nimeni si unde sa-si inece “amarul”…
In camera cu pricina s-a jucat cu fel de fel de “mashinutze”, dar in special cu un Porsche alb….

La plecare l-am suprins cum a luat masinuta alba si a introdus-o “natural” pe furis in propriul ghiozdanel…
Nu l-am confruntat… Nu am reactionat…. Eram usor confuz…. Fiul meu?…. Un cleptoman?
…Adica, vorba lui Mami, e mai bine decat un piroman, dar tot nu e bine……

La aceeasi plecare a descoperit si o trotineta de care a fost foarte incantat….
Nu mai vroia sa se dea jos de pe ea…

Tati: Hai sa mergem!
Tebi: Dar vreau trotineta…..
Tati: Nu este a ta. Nu o poti lua pur si simplu… Baietelul va plange cand va veni acasa si nu o va mai gasi… (bat eu un apropo…..)
Tebi: Dar vreau acum!
Tati: Tebiiiiiii…..
Tebi: …Am o idee: sa facem schimb…. Iau trotineta si ii dau o masinuta….
Tati: Ce masinuta?
Tebi: Asta alba…. (si scoate din ghiozdanel, porschele alb “insusit” cateva minute mai devreme…)
Tati: …..

Sa fiu suparat ca “a furat”?
Sa fiu suparat/incantat ca a gasit o solutie atat de “deosebita”?
Sa fiu mandru de aceasta demonstratie de capitalism timpuriu?


THE END